au trecut vre-o doua luni de cand n-am mai postat nimic iar azi e atat de cald incat as sta in mijlocul unei ploi de vara ca si cum as face un dus in natura...hainele de pe mine sunt...pe mine ...dar in plus pentru ca in mijlocul ploii imi dezgolesc mintea si sufletul ...si raman eu, si nimeni nu-mi poate lua bucuria asta de a fi eu insa-mi cu adevarat dupa mult prea mult timp ...de-ar venii ploaia mai repede...

in mijloc de padure-alerg

departe de mediul urban trist si poluat

imi inchipui ca merg

pe benzi iar viata deruleaza un timp uitat

in jurul meu

si totu-i uscat

de singuratatea ce m-a acaparat

deschid bratele

sa cuprind ploaia

ce-nlocuieste lacrimile

si sterge indoiala

cred ca merg

nici nu mai simt ca de fapt alerg

brusc ma opresc

in sincron cu ploaia

am in fata mea un abis

si munti ce-mi par vis...

m-am aseza am privit

si-am zis:Maine vine cu un nou rasarit...