In mijlocul padurii dese
Pe carari inguste alese
Ma plimb prin gandurile culese
De-a lungul vietii furtunoase
Suprapuse drept colaje
Amintiri si camuflaje
Si ma taie si ma doare
Rana –adanca provocata
De o lume –nversunata
Ce ma vrea fara sperante
Dar imi da vise desarte
Si ma-mpinge catre moarte
Insa viata desi scurta
O traiesc cat mi-e de lunga
Nu mi-e frica de moarte
Dar m-agat de vise , poate
Ca-ntro zi nu prea departe
Mi se vor implinii toate
Si gandind ma prinde noaptea
Si visand ajunge dimineata
Sa-mi incante ochii
Cu lumina vietii
Si-asa trec zile –ntregi
Cu mii de nopti si dimineti
Pana gasesc alte poteci
Mult mai moarte sau mai verzi
Care ma vor scoate la livezi
Vechi sau noi …de piersici ….
Tuesday, May 19, 2009
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Frumoasa poezie!
ReplyDeleteO seara placuta iti doresc!